Reviste de cultură

Materia, inteligență nu avea, nici viața, ce fusese pân-atunci, ea însemna,… ce oare însemna? ce faci când nu te mai descurci! (Nicolae VASILE, din poezia GENEZA-Apare inteligența!…, volumul Universul Ciclic)

Viața, ceva ce n-a mai fost, părților cu durere și simțire, ciocnirile, venite fără rost, nu le mai stau acum în fire. (Nicolae VASILE, din poezia GENEZA-Apare viața!…, volumul Universul Ciclic)

Particule noi de viață se nasc, cresc și apoi dispar, altele, însă, apar în față, nelăsând totul în zadar. (Nicolae VASILE, din poezia GENEZA-Apare viața!…, volumul Universul ciclic)

O altă divină întâmplare, în apă, căldură, chimicale, particule-n continuă schimbare, puse la un loc și viața apare! (Nicolae VASILE, din poezia GENEZA-Apare viața!…, volumul Universul ciclic)

Despre iubire, căsnicie, artă, filozofie-istorie, credință, animale, relația proști-deștepți

Apare o nouă fază de sinteză, altă temperatură și viteză apropie particule și le unesc, iar corpurile noi cresc, tot cresc. (Nicolae VASILE, din poezia GENEZA-Apare Pământul!…, volumul Universul Ciclic)

Nu există niciun început, un sfârșit e de neconceput, timpul, spațiul vin din infinit și se duc spre nesfârșit! (Nicolae VASILE, din poezia GENEZA-Un nou început!…, volumul Universul Ciclic)

Lăsați-mă să zbor, ce vis înălțător, lăsați-mă să mor și-o să vă fie dor! (Nicolae VASILE, din poezia Lăsați-mă!, volumul Grădina Domnului)