Reviste de cultură

Tipologia umană în viziune sistemică: Omul euclidian exponențial este omul care se implică într-o activitate și tinde exponențial spre nivelul personal maxim al acesteia. Este omul liniștit, fără excese de niciun fel, care acumulează constant și ajunge la ținta propusă, practic, după cele patru constante de timp. (Nicolae VASILE, Sistemismul)

Tipologia umană în viziune sistemică: Pornind de la sistemul cu trei axe paralele de referință, axa vieții, axa activității și axa divinitătii, avem urmatoarele tipuri de oameni: omul euclidian și omul neeuclidian. Omul euclidian evoluează numai pe axa vieții spre cea a activității, adică respectă principiul euclidian al dreptelor paralele din geometria clasică. Acesta nu se întâlnește cu axa divinității decât la final, adică la moarte. Omul euclidian poate fi de două feluri: exponențial și oscilant (ciclic).Omul oscilant poate fi la rândul lui de trei categorii: convergent, permanent și divergent. (Nicolae VASILE, Sistemismul)

Explicații ale unor fenomene sociale actuale: Slăbirea colectivităților și întărirea individualităților. Indivizii de azi, mult mai informați ca înainte, consideră că se pot realiza mai bine singuri decât în grup, își aleg ținte, căi și mijloace idividuale, deși sunt și destule exemple negative, când inițiativele lor rămân doar la nivel de voință. (Nicolae VASILE, Sistemismul)

Explicații ale unor fenomene sociale actuale: Anxietatea în ansamblu a societății care se constată la nivel global. Explicația constă în dezvoltarea fără precedent a percepției, a simțurilor sociale, bazată pe rețelele de socializare (Internetul), corelată cu relativa rămânere în urmă a părții executive care să ajute societatea să ajungă la dorințele create implicit, prin comparație. (Nicolae VASILE, Sistemismul)

Explicații asupra unor opere literare filozofice: Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie, poate fi interpretată ca o țintă de țară, care asociată cu gândirea economică a lui Mihai Eminescu (dovedită deplin prin publicațiile din ziarul Timpul), ar fi singura țintă de țară exprimată poetic. Aceasta se constituie în acea voință schopenhaueriană care, conform unei teze prezentate anterior, nu este suficientă pentru dezvoltarea economică. Există informații că Brazilia a testat, prin anii 1930, cu rezultate pozitive, filozofia economică a marelui poet român. Aceasta nu concordă cu actuala politică economică a țării, aliniată la cea a Uniunii Europene. (Nicolae VASILE, Sistemismul)

Explicații din istoria religiilor: Religiile sunt sisteme cu răspuns exponențial, cu constante de timp foarte mari, de ordinul sutelor de ani. Asta însemnă că evoluția lor este similară la scara istoriei. Dacă comparăm, ca mod de evoluție în timp a manifestărilor, creștinismul cu islamismul, constatăm că cele circa cinci sute de ani, diferența dintre aparițiile lor, se regăsesc și între momentele lor de radicalism, cel al inchiziției și recrudescența islamică din zilele noasre. (Nicolae VASILE, Sistemismul)

Doamne,… la ce lecție de viață mi-a fost dat să asist aseară, din întâmplare, pe o televizine obișnuită cu a face audiență din subiecte mărunte expuse exagerat, de la o fostă „vedetă”, îndreptățită formal să poarte această etichetă, fiind absolventă la celebra „Școală a vedetelor” organizată, cândva, de Televiziunea Română. Ei bine, Nadine, că despre ea este vorba, s-a săturat să fie purtătoarea unui triplu statut de care nu se simțea mândră: cel de vedetă de televiziune cu mari carențe de educație, cel de român pierde vară prin străinătatea largă și pe cel de purtător de diplome obținute fără acoperire în fapte educaționale. A hotărât, la o vârstă neobisnuită, să facă un liceu ca lumea, după ce-l mai făcuse odată ca nelumea, cu gânduri mari de a urma, tot ca lumea, și o facultate. Prin sinceritatea prestației, cred că a fost o excelentă pledoarie pentru nevoia de educație și de corectitudine în societatea noastră actuală. Este ca și cum un brad de Crăciun, care se vinde la metru, rușinat că are crengile prea rare, s-ar cere înapoi în pepinieră, unde să crească, de data aceasta, ca lumea. Bravo, Nadine!… PS: O notă bună pentru realizatorul emisiunii care prin perplexitatea sinceră afișată a arătat că a înțeles mesajul și pentru ministrul educației care a trimis un semnal de recepție chiar în timpul emisiuni.

Explicații ale unor teze filozofice. Schopenhauer: Totul este voință, dar voința (popular numită și ambiție) înseamnă doar dorințe plus gândire (creier, în sistem), deci nu cuprinde partea de execuție (elemente de execuție, instrumente) și nici partea de percepție (monitorizare, simțuri), ceea ce conduce la șanse reduse de a obține rezultatele propuse, adică naște frustrare. Exemplele le găsim la artiștii de influență schopenhauriană, inclusiv Eminescu, unde frustrarea inclusă în operă atrage publicul. Dacă ne referim la diferența de gen, femeile sunt schopenhauriene, iar bărbații sunt pragmatiști. Hegel: Teză, antiteză și sinteză. Teză-antiteză reprezintă cazul tipic de logică binară, iar sinteza reprezintă rezultatul unei elaborări sistemice primare. Deci, prin teza sa,  Hegel poate fi considerat un precursor al sistemismului. (Nicolae VASILE, Sistemismul)

Aplicații sistemice în filozofie: Unificarea modelelor filozofice tradiționale. Dacă, utilizând componentele sistemice, definim Lumea dorințelor, formată din valori prescrise, ținte, dorințe, Lumea acțiunilor, compusă din creiere și membre, Lumea percepțiilor, cuprinzând traductoare, monitorizări și simțuri, atunci, Lumea reală însumează lumea acțiunilor și lumea percepțiilor. Lumea transcendentală gupează lumea dorințelor plus elemente precum har, inspirații, divinitate. Ținând cont că toate acestea sunt legate între ele prin partea logică specifică sistemului, constatăm că Transcendentalismul lui Kant (care se considera unic și lucra numai cu elemente din lumea transcendentală) cu Empirismul lui Bacon (care se considera exhausitiv și utiliza doar elemente din lumea percepțiilor) și Pragmatismul lui Peirce și James (care se credea că este singura soluție și se desfășura doar cu elemente din lumea acțiunilor) sunt de fapt părti din Sistemism, unite prin logismul sistemic și nu disjuncte cum s-a susținut sute de ani.