Tipologia umană în viziune sistemică: Omul neeuclidian oscilant divergent este cel care are preocupări, idei, trăiri, sentimente etc. pentru a căror îndeplinire ar fi în stare să-și dea chiar viața, tensiunea oscilează din ce în ce mai mult și ajung la finalul tragic. Exemple: Mihai Eminescu, unul dintre puținele cazuri de om cu trei neeuclidianități: țara, poezia și iubirea. Ar fi fost în stare să moară pentru oricare dintre acestea. A murit, după părerea mea, pentru țară; Constantin Brâncoveanu a avut două neeuclidianităti: țara și credința. A murit pentru credință. (Nicolae VASILE, Sistemismul)

Tipologia umană în viziune sistemică: Omul neeuclidian oscilant permanent este cel care are preocupări, idei, trăiri, sentimente etc. pentru a căror îndeplinire ar fi în stare să-și dea chiar viața, tensiunea oscilează cu amplitudine constantă și se ajunge la finalul tragic. Exemplu: Giordano Bruno a fost condamnat și ars pe rug pentru ideile sale. (Nicolae VASILE, Sistemismul)

Tipologia umană în viziune sistemică: Omul neeuclidian oscilant convergent este cel care are preocupări, idei, trăiri, sentimente etc. pentru a căror îndeplinire ar fi în stare să-și dea chiar viața, tensiunea oscilează cu o amplitudine din ce în ce mai mică și nu se ajunge la finalul tragic. Exemplu: Galileo Galilei a fost condamnat la moarte pentru ideile sale, dar până la urmă sentința nu s-a executat, fiind forțat să părăsească țara. (Nicolae VASILE, Sistemismul)

Tipologia umană în viziune sistemică: Omul neeuclidian exponențial este cel care are una sau mai multe idei din domeniile creație, iubire, credință etc. pentru a căror îndeplinire și-ar da chiar viața. Sunt sinucigașii care o fac pe baza unor doctrine. (Nicolae VASILE, Sistemismul)

Tipologia umană în viziune sistemică: Omul neeuclidian este omul care se implică într-o activitate, dar în afară de componenta euclidiană a acesteia, are momente când nu mai evoluează pe axa activității, ci tinde spre axa divinității. Acesta simte că poate să unească cele două axe înainte de unirea lor firească, ducând astfel mai multe paralele la axa vieții, de aici și demumirea, prin similitudine cu geometria neeuclidiană. Este cazul marilor creatori,  conducători, credincioși etc. care ar fi în stare să-și dea viața pentru anumite idei, creație, iubire, țară, credință etc. Sunt oamenii care „au moartea în fișa postului”. Omul neeuclidian este de mai multe feluri: exponențial, oscilant convergent, oscilant permanent și oscilant divergent. (Nicolae VASILE, Sistemismul)

Tipologia umană în viziune sistemică: Omul euclidian oscilant divergent este omul care se implică într-o activitate și  evoluează oscilant față de nivelul mediu al acesteia, cu abateri din ce în ce mai mari. Este omul care face excese necontrolate și care nu ajunge stabil la ținta propusă, deși trece prin aceasta, chiar o și depășește, de multe ori, când în sus și când în jos, la o distanță care crește în timp. (Nicolae VASILE, Sistemismul)

Tipologia umană în viziune sistemică: Omul euclidian oscilant permanent este omul care se implică într-o activitate și evoluează oscilant față de nivelul mediu al acesteia, cu abateri permanente de amplitudine constantă. Este omul care face excese necontrolate și care nu ajunge stabil la ținta propusă, deși trece prin aceasta, chiar o și depășește de multe ori, când în sus și când în jos. (Nicolae VASILE, Sistemismul)

Tipologia umană în viziune sistemică: Omul euclidian oscilant convergent este omul care se implică într-o activitate și evoluează oscilant față de nivelul mediu al acesteia, cu abateri din ce în ce mai mici. Este omul care face anumite excese autocontrolate, încât ajunge la ținta propusă, după cele patru constante de timp. (Nicolae VASILE, Sistemismul)