Nicolae VASILE – Viață cu două viteze

Oameni şi câini// Ca un copil,/ care rămâne mereu mic,/ ca un adult,/ care nu uită nimic,/ era consecvent în tot ce făcea,/ te muşca, deşi te iubea./ M-a făcut/ să cunosc oameni noi,/ ne-a ajutat/ să ne ştim mai bine-ntre noi,/ ne-a învăţat să nu fim rasişti,/ iubindu-i la fel,/ pe cei albi, pe cei negri/ și pe metişi./ Era peste tot cu ochii lui blânzi,/ venea peste tine/ când voiai să te-ntinzi,/ ca prin minune el te lingea/ exact acolo und-te durea./ Acum, ce mult îmi lipseşte,/ a fost şi mă doare că nu mai este!…/ L-a luat la El, Dumnezeu,/ pe Blacky, căţelul meu. (din volumul Începutul cercului)

SCRIITORI din GENERAȚIA 2000 – Ioan MAFTEI-BUHĂIEȘTI

A fost prea-n multe!… / A fost prea-n multe-n viața lui,/ a fost/ și-n teatru,/ și-n proză,/ și-n poezie,/ de matematică,/ nu mai vorbim,…/ să spună cei ce de la el o știe!…
A fost în toate,/ și-acum,… nu mai e,…/ de noi depinde,/ în viitor, ca să mai fie,/ să fie-n sufletele noastre,/ cei ce l-am cunoscut,/ să fie-n gândurile celor/ ce, din citit, l-au priceput,
să fie acolo, mereu,/ ca altădată,/ să nu-l uităm,/ așa cum doar poeții/ și îndragostiții/ înțeleg cuvântul… niciodată! (Nicolae VASILE)