Un băiat, dintre cei care dau atenţia cuvenită la orice există în jurul său, are pornirea de a-şi explica totul, de a calcula orice, şi chiar crede că reuşeşte, până cam prin perioada liceului. Pentru el, atunci, numerele erau toate doar naturale, la o dreaptă exista o singură paralelă printr-un punct, adevărurile erau toate absolute, iar întrebările puteau avea doar două variante de răspuns. Simţea cum, cu doar câteva înlănţuiri de raţionamente, îşi putea răspunde singur la toate întrebările cu care îi asasina pe cei din jurul său pe vremea copilăriei!
Deodată, în viața lui, apare o fată, cu aceleaşi convingeri, cu aceeaşi pricepere ca şi el, dar în privirea căreia el constată că mai există şi altceva, că universul este mult mai mare decât până atunci, că numerele nu sunt doar naturale, ci şi raţionale, iraţionale sau chiar complexe, că există o infinitate de paralele printr-un punct, că adevărurile sunt toate relative şi că orice întrebare poate avea o infinitate de răspunsuri.
Totul a luat-o de la capăt, dintr-o dată nu mai înţelegea nimic, întrebările copilăriei nu i se mai păreau relevante, iar la noile întrebări nu-şi mai putea răspunde, nici singur, nici ajutat de alţii. Şi asta, de la o singură privire în ochii unei fete!…
Fata devine femeie, care este complexă, neeuclidiană, relativistă şi abordează totul prin perspectiva logicii fuzzy, care presupune că orice întrebare nu are doar două posibile răspunsuri, ci o infinitate!…
Femeia este, pentru bărbat, o primă şi perpetuă confruntare cu infinitul, dar el nu are altă soluţie decât să încerce mereu s-o cucerească, începând de undeva! Everestul a fost cucerit de câţiva temerari, dar nicio femeie nu a fost cucerită total de nimeni!
