Nicolae VASILE: Femeia ca infinit!…

Un băiat, dintre cei care dau atenţia cuvenită la orice există în jurul său, are pornirea de a-şi explica totul, de a calcula orice, şi chiar crede că reuşeşte, până cam prin perioada liceului. Pentru el, atunci, numerele erau toate doar naturale, la o dreaptă exista o singură paralelă printr-un punct, adevărurile erau toate absolute, iar  întrebările puteau avea doar două variante de răspuns. Simţea cum, cu doar câteva înlănţuiri de raţionamente, îşi putea răspunde singur la toate întrebările cu care îi asasina pe cei din jurul său pe vremea copilăriei!

Deodată, în viața lui, apare o fată, cu aceleaşi convingeri, cu aceeaşi pricepere ca şi el, dar în privirea căreia el constată că mai există şi altceva, că universul este mult mai mare decât până atunci, că numerele nu sunt doar naturale, ci şi raţionale, iraţionale sau chiar complexe, că există o infinitate de paralele printr-un punct, că adevărurile sunt toate relative şi că orice întrebare poate avea o infinitate de răspunsuri.

Totul a luat-o de la capăt, dintr-o dată nu mai înţelegea nimic, întrebările copilăriei nu i se mai păreau relevante, iar la noile întrebări nu-şi mai putea răspunde, nici singur, nici ajutat de alţii. Şi asta, de la o singură privire în ochii unei fete!…

Fata devine femeie, care este complexă, neeuclidiană, relativistă şi abordează totul prin perspectiva logicii fuzzy, care presupune că orice întrebare nu are doar două posibile răspunsuri, ci o infinitate!…

Femeia este, pentru bărbat, o primă şi perpetuă confruntare cu infinitul, dar el nu are altă soluţie decât să încerce mereu s-o cucerească, începând de undeva! Everestul a fost cucerit de câţiva temerari, dar nicio femeie nu a fost cucerită total de nimeni!

SCRIITORI din GENERAȚIA 2000 – Gruparea Convorbiri literar-artistice

Eu am şi am avut tot timpul o speranţă în Antoneta Rădoi, dar n-am avut o atât de mare speranţă să facă o revistă. Antoneta Rădoi a depăşit speranţele mele pentru că este ambiţioasă, este valoroasă, este inteligentă, este competitivă, este personală… A înființat o revistă care nu e ridicată nici pe principii de partid, nici pe principii de literatură ambiţioasă, nu ştiu cu ce bani s-a făcut, dar s-a făcut cu multă ambiţie. S-o sprijinim, să fim alături, chiar dacă nu avem un temei să fim. Să încercăm să fim cei care-am fost, dar să încercăm să fim ce-am fost, într-o recidivă valorică axiologică a noastră. Toţi aici încercăm să ne coagulăm în ceva. Părerea mea e că în rândul acestor reviste, care sunt făcute dintr-un motiv sau altul, să căutăm să ne facem locul. În măsura în care pot, în măsura în care numele meu, dacă se spune că am un nume, că am un talent, merg pe el. Ei, în măsura în care se spune că am un talent, că sunt un nume, vreau să mă alătur  și să mergem mai departe cu toţii să facem o revistă nouă şi, uitaţi, s-o ascultăm şi pe micuţa, dar ambiţioasa, dar valoroasa, dar inteligenta, dar coerenta Antoneta Rădoi. (Victor Atanasiu, critic literar)