Reviste de cultură

Neglijența sistemică însemnă funcționarea sistemului fără componenta ochi-nas-urechi, fără simțuri, când practic nu avem sistem. Partea logică nu se închide, nu mai avem procesul de comparație între dorință și realitate, iar rezultatele sunt aleatorii. Exemplu: Comportamentul omului beat, când i se atenuează mult simțurile. Anularea simțurilor se folosește însă ca metodă de identificare, când prin funționarea fără acestea putem verifica adevărata consistență a creierului sistemului. De aici zicala: in vino veritas. Părerea reală a unui om este cea spusă la beție, nefiind afectată de diverse constrângeri.

Erori sistemice: Lăcomia sistemică înseamnă graba ajungerii la rezultatul propus (de unde și zicala, graba strică treaba!), prin forțarea creierului și/sau a membrelor sistemului, peste nivelul normal de funcționare al acestora. Este ceea ce se înțelege prin temenul de clacare  sau supraîncărcarea sistemului. Pericolul constă în neatingerea rezultatului propus prin cedarea unor componente din sistem. Se întâmplă des în procesele educaționale.

Erori sistemice: Nerăbdarea sistemică înseamnă întreruperea funcționării sistemului înaintea celor 4 constante de timp, nelăsându-l să ajungă la rezultat. Exemplu: În economie și societate, constanta de timp este un an, deci, când se aprobă o lege nouă, rezultatele plenare ale acesteia pot fi așteptate abia după minim 4 ani, ori, din cauza ciclului politic, multe legi sunt schimbate înainte de a produce rezultate. Astfel, prin diferența față de noi, putem înțelege eficiența sistemului juridic englez care are legi neschimbate timp de secole.

Erori sistemice: Randomizarea sistemului, funcționarea aleatoare rezultată din dezidentificare, adică schimbarea elementelor structurale ale acestuia în timpul funcționarii (schimbarea regulilor, și nu numai, în timpul jocului). Exemplu: sistemului de investiții în surse regenerabile de energie din România, gândit inițial pentru 10 ani, i s-au schimbat legile la vreo 2 ani de funcționare, după care rezultatele au luat-o razna.

Erorile funcționării sistemului se manifestă astfel încât un observator extern le percepe ca: randomizare, nerăbdare, lăcomie, neglijență, corupție, frustrare, disperare, melancolie, anxietate. (Nicolae VASILE, Sistemismul)

Când ajung la ce mi-am propus: după 4 constante de timp (constanta de timp: nanosecunde, în nanoelectronică; microsecunde, în microelectronică; milisecunde, în electronică; secunde, în electrotehnică; minute, în mecanică; ore, în termotehnică; ani, în economie; zeci de ani, în civilizație, sute de ani, în religie etc.). Exemple: când apăs pe întrerupător, becul se aprinde în câteva milisecunde; când pornesc încălzirea, o cameră rece se încălzește deplin în câteva ore; când se aprobă o nouă lege economică, rezultatele preconizate se vor simți în câțiva ani; când dai copiii la școală, standardul de civilizație al acestora se va schimba radical după câteva zeci de ani, iar în toate cazurile mecanismul sistemului este același. (Nicolae VASILE, Sistemismul)

Dacă ajung la ce mi-am propus: prin răspunsul exponențial și oscilant convergent, ajung, la un moment dat, la ce mi-am propus, dar prin răspunsul oscilant permanent (oscilez permanent în jurul a ceea ce mi-am propus, cu abateri constante) și oscilant divergent (oscilez în jurul a ceea ce mi-am propus, cu abateri din ce în ce mai mari), nu ajung niciodată la rezultatul propus. În care dintre variante mă încadrez, depinde de modul cum sunt structurate componentele sistemului și de legătura logică dintre ele.

– Cum ajung la ce mi-am propus: prin răspunsul exponențial (sunt mereu sub ce mi-am propus, dar tind spre aceasta) sau oscilant (oscilez în jurul a ceea ce mi-am propus, cu abateri din ce în ce mai mici). (Nicolae VASILE, Sistemismul)