Reviste de cultură

Explicații din istoria religiilor: Religiile sunt sisteme cu răspuns exponențial, cu constante de timp foarte mari, de ordinul sutelor de ani. Asta însemnă că evoluția lor este similară la scara istoriei. Dacă comparăm, ca mod de evoluție în timp a manifestărilor, creștinismul cu islamismul, constatăm că cele circa cinci sute de ani, diferența dintre aparițiile lor, se regăsesc și între momentele lor de radicalism, cel al inchiziției și recrudescența islamică din zilele noasre. (Nicolae VASILE, Sistemismul)

Doamne,… la ce lecție de viață mi-a fost dat să asist aseară, din întâmplare, pe o televizine obișnuită cu a face audiență din subiecte mărunte expuse exagerat, de la o fostă „vedetă”, îndreptățită formal să poarte această etichetă, fiind absolventă la celebra „Școală a vedetelor” organizată, cândva, de Televiziunea Română. Ei bine, Nadine, că despre ea este vorba, s-a săturat să fie purtătoarea unui triplu statut de care nu se simțea mândră: cel de vedetă de televiziune cu mari carențe de educație, cel de român pierde vară prin străinătatea largă și pe cel de purtător de diplome obținute fără acoperire în fapte educaționale. A hotărât, la o vârstă neobisnuită, să facă un liceu ca lumea, după ce-l mai făcuse odată ca nelumea, cu gânduri mari de a urma, tot ca lumea, și o facultate. Prin sinceritatea prestației, cred că a fost o excelentă pledoarie pentru nevoia de educație și de corectitudine în societatea noastră actuală. Este ca și cum un brad de Crăciun, care se vinde la metru, rușinat că are crengile prea rare, s-ar cere înapoi în pepinieră, unde să crească, de data aceasta, ca lumea. Bravo, Nadine!… PS: O notă bună pentru realizatorul emisiunii care prin perplexitatea sinceră afișată a arătat că a înțeles mesajul și pentru ministrul educației care a trimis un semnal de recepție chiar în timpul emisiuni.

Explicații ale unor teze filozofice. Schopenhauer: Totul este voință, dar voința (popular numită și ambiție) înseamnă doar dorințe plus gândire (creier, în sistem), deci nu cuprinde partea de execuție (elemente de execuție, instrumente) și nici partea de percepție (monitorizare, simțuri), ceea ce conduce la șanse reduse de a obține rezultatele propuse, adică naște frustrare. Exemplele le găsim la artiștii de influență schopenhauriană, inclusiv Eminescu, unde frustrarea inclusă în operă atrage publicul. Dacă ne referim la diferența de gen, femeile sunt schopenhauriene, iar bărbații sunt pragmatiști. Hegel: Teză, antiteză și sinteză. Teză-antiteză reprezintă cazul tipic de logică binară, iar sinteza reprezintă rezultatul unei elaborări sistemice primare. Deci, prin teza sa,  Hegel poate fi considerat un precursor al sistemismului. (Nicolae VASILE, Sistemismul)

Aplicații sistemice în filozofie: Unificarea modelelor filozofice tradiționale. Dacă, utilizând componentele sistemice, definim Lumea dorințelor, formată din valori prescrise, ținte, dorințe, Lumea acțiunilor, compusă din creiere și membre, Lumea percepțiilor, cuprinzând traductoare, monitorizări și simțuri, atunci, Lumea reală însumează lumea acțiunilor și lumea percepțiilor. Lumea transcendentală gupează lumea dorințelor plus elemente precum har, inspirații, divinitate. Ținând cont că toate acestea sunt legate între ele prin partea logică specifică sistemului, constatăm că Transcendentalismul lui Kant (care se considera unic și lucra numai cu elemente din lumea transcendentală) cu Empirismul lui Bacon (care se considera exhausitiv și utiliza doar elemente din lumea percepțiilor) și Pragmatismul lui Peirce și James (care se credea că este singura soluție și se desfășura doar cu elemente din lumea acțiunilor) sunt de fapt părti din Sistemism, unite prin logismul sistemic și nu disjuncte cum s-a susținut sute de ani.

Erori sistemice: Melancolia sistemică apare după o perioadă în care toate componentele sistemului au funcționat perfect, chiar și cu o exagerare dorințelor, după care urmează un defect și nu mai funcționează nimic. Exemple: În tehnică: am avut o mașină extra-foarte, care mi-a plăcut foarte mult, am accidentat-o nereparabil, dar o păstrez ca amintire. În economie apare la schimbarea sistemelor politico-economice, după care apar o mulțime de ruine, dar și de melancolici (nostalgici). În sistemele emoționale: Kierkegaard spunea: Melancolia este isteria spiritului! și prezintă exemplul lui Nero, iar Emil Cioran: Melancolia este un gol al vieții venit după un prea plin. Exemplul meu este cel al Prințesei Diana. (Nicolae VASILE, Sistemismul)

Erori sistemice: Disperarea sistemică înseamnă funcționarea sistemului fără valori prescrise, fără ținte, fără dorințe. Exemple: În tehnică, este un nonsens, dacă nu avem valoare prescrisă, nu avem sistem. În economie înseamnă lipsa totală a planificării, care reprezintă o anarhie economică. La o anumită scară, unii o recomandă, interpretând-o ca liberă inițiativă. În sistemele emoționale se mai numește și depresie. Literar și istoric tema a fost dezvoltată de Emil Cioran, în volumul Pe culmile disperării, iar filozofic, de către Nietzsche, concluzionând prin teza foarte dură: moartea la momentul potrivit, adică, solutia existențială potrivită pentru cine nu mai are nicio țintă este moartea. (Nicolae VASILE, Sistemismul)

Erori sistemice: Frustrarea sistemică înseamnă neatingerea rezultatului propus, deși toate componentele sistemului funcționează corect, dar nu există suficiente consumabile. Exemple: În tehnică, dacă pui un climatizor obișnuit să încălzească o sală de sport, vei constata că nu reușește, deși el funcționează corect cu toate componentele lui, pentru că nu are suficientă energie. În economie există termenul consacrat de limitare în resurse, fiind cazul multor proiecte de investiții, unde s-a licitat o sumă prea mică care nu permite finalizarea lucrărilor, sau în programele de dezvoltare insuficient finanțate. În sistemele emoțoinale, este vorba de mulți creatori care nu își satisfac dorințele de succes din lipsa de har, deși, în rest, au tot ce le trebuie. De aici și zicala: Mai mare scriitor ajunge cel ce nu știe să scrie, dar are ce spune, decât cel ce știe să scrie, dar nu are ce spune. (Nicolae VASILE, Sistemismul)

Erori sistemice: Corupția sistemică înseamnă funcționarea sistemului cu folosirea mincinoasă a rezultatului componentei ochi-nas-urechi, acțiunea inversă față de ce percep  simțurile. Exemple: În tehnică, într-un sistem de acționări electrice, dacă inversăm conexiunile traductorului, motorul se ambalează, turația ajunge la infinit, teoretic, la o valoare foarte ridicată, practic, până la autodistrugerea sistemului. Se consumă energie, dar nu doar pentru  ajungerea la valoarea prescrisă, ci pentru creșterea nelimitată a turației. În economie, este cazul controlului mincinos care provoacă decizii privind cheltuiala inutilă de resurse fără a se ajunge la țintele prestabilite. În sistemele emoționale, este cazul sinuciderilor cauzate de primirea unor informații false. Este vorba, în general, de rolul puzderiei de fake news-uri de care avem parte în prezent.

Neglijența sistemică însemnă funcționarea sistemului fără componenta ochi-nas-urechi, fără simțuri, când practic nu avem sistem. Partea logică nu se închide, nu mai avem procesul de comparație între dorință și realitate, iar rezultatele sunt aleatorii. Exemplu: Comportamentul omului beat, când i se atenuează mult simțurile. Anularea simțurilor se folosește însă ca metodă de identificare, când prin funționarea fără acestea putem verifica adevărata consistență a creierului sistemului. De aici zicala: in vino veritas. Părerea reală a unui om este cea spusă la beție, nefiind afectată de diverse constrângeri.