Aplicații sistemice în filozofie: Unificarea modelelor filozofice tradiționale. Dacă, utilizând componentele sistemice, definim Lumea dorințelor, formată din valori prescrise, ținte, dorințe, Lumea acțiunilor, compusă din creiere și membre, Lumea percepțiilor, cuprinzând traductoare, monitorizări și simțuri, atunci, Lumea reală însumează lumea acțiunilor și lumea percepțiilor. Lumea transcendentală gupează lumea dorințelor plus elemente precum har, inspirații, divinitate. Ținând cont că toate acestea sunt legate între ele prin partea logică specifică sistemului, constatăm că Transcendentalismul lui Kant (care se considera unic și lucra numai cu elemente din lumea transcendentală) cu Empirismul lui Bacon (care se considera exhausitiv și utiliza doar elemente din lumea percepțiilor) și Pragmatismul lui Peirce și James (care se credea că este singura soluție și se desfășura doar cu elemente din lumea acțiunilor) sunt de fapt părti din Sistemism, unite prin logismul sistemic și nu disjuncte cum s-a susținut sute de ani.