Explicații ale unor teze filozofice. Schopenhauer: Totul este voință, dar voința (popular numită și ambiție) înseamnă doar dorințe plus gândire (creier, în sistem), deci nu cuprinde partea de execuție (elemente de execuție, instrumente) și nici partea de percepție (monitorizare, simțuri), ceea ce conduce la șanse reduse de a obține rezultatele propuse, adică naște frustrare. Exemplele le găsim la artiștii de influență schopenhauriană, inclusiv Eminescu, unde frustrarea inclusă în operă atrage publicul. Dacă ne referim la diferența de gen, femeile sunt schopenhauriene, iar bărbații sunt pragmatiști. Hegel: Teză, antiteză și sinteză. Teză-antiteză reprezintă cazul tipic de logică binară, iar sinteza reprezintă rezultatul unei elaborări sistemice primare. Deci, prin teza sa,  Hegel poate fi considerat un precursor al sistemismului. (Nicolae VASILE, Sistemismul)