Florile, mândre de ele, se veștejesc de tinerele, vrând să devină imortele. (Nicolae VASILE, din poezia Grădina Domnului, volumul Grădina Domnului)

Dulăul, la soare, sta cu burta-n sus, peste el, pisoiul dormea dus. (Nicolae VASILE, din poezia Dulăul și pisoiul, volumul Grădina Domnului)

Boema canină, ca și cea umană, e pe ducă, cine s-o salveze, toți sunt pe căpătuială sau pe fugă! (Nicolae VASILE, din poezia Câini triști!, volumul Grădina Domnului)

Cățelul, un copil care rămâne mereu mic, un adult care nu uită nimic. (Nicolae VASILE, din poezia Oameni și câini, volumul Omul ciclic)

Să trăiești boem e mai ușor, decât să investești în viitor. (Nicolae VASILE, din poezia Sfârșitul veseliei, volumul Omul ciclic)

Tot ce e trăire, e păcătuire!… (Nicolae VASILE, din poezia Îngeri pătați, volumul Taxa lui Caron)

O singură soluție avem, de fugă, să lăsăm timpul să curgă! (Nicolae VASILE, din poezia Presiunea timpului, volumul Începutul cercului)

Timpul însă zboară, aparent, fără să doară. (Nicolae VASILE, din poezia Pădurea vieții, volumul Începutul cercului)