Resturi de eră, pentru cine mai speră. (Nicolae VASILE, din poezia Resturi, volumul Începutul cercului)

De la câine, nici sârma n-a rezistat, e la căutătorii de fier vechi de la margine de sat. (Nicolae VASILE, din poezia Curtea părintească, volumul Grădina Domnului)

Cotețe și grajduri pline de cai, vaci, porci găini, azi, goale, năpădite de ciulini. (Nicolae VASILE, din poezia Curtea părintească, volumul Grădina Domnului)

Curtea, cândva, plină de noi, acum, buruieni și noroi! (Nicolae VASILE, din poezia Curtea părintească, volumul Grădina Domnului)

Fără limbă, nu există popor, fără limbă, nu avem viitor! (Nicolae VASILE, din poezia Limba ce ne unește, volumul Începutul cercului)

Casa veche parcă pică și pare mai mică. (Nicolae VASILE, din poezia Curtea părintească, volumul Grădina Domnului)