Reviste de cultură

Să ai e miza tuturor care nu cred în viitor, să fii te face a gândi, merită a fi sau a nu fi? (Nicolae VASILE, din poezia A fi sau a avea, volumul Omul ciclic)

Având atâta energie, universu-i totuși rece, iubirea încălzește totul, dar apoi și ea trece. (Nicolae VASILE, din poezia Cometa, volumul Începutul cercului)

Gunoaiele din lume adunate, din energia murdară și din noi, sacrifica-ne vor chiar viața, poate, ne vor da cu secole-napoi! (Nicolae VASILE, din poezia APOCALIPSA-Un nou sfârșit?…, volumul Universul Ciclic)

Pământul nu mai poate fi pentru noi un infinit coș de gunoi, iar dintre toți cei mai nemernici sunt locuitorii săi puternici. (Nicolae VASILE, din poezia APOCALIPSA-Un nou sfârșit?…, volumul Universul Ciclic)

Pământul, mare, dar finit, nu poate trăi la infinit, când ce-aruncăm în atmosferă nu-ncape în îngusta-i sferă. (Nicolae VASILE, din poezia APOCALIPSA-Un nou sfârșit?…, volumul Universul Ciclic)

Universu-i veșnic și infinit, ca energie și substanță, Pământu-i doar o fărâmă de viață și speranță. (Nicolae VASILE, din poezia APOCALIPSA-Un nou sfârșit?…, volumul Universul Ciclic)

Ia-ne, Doamne, din dorințe, ia-ne, Doamne, din putințe, să nu mai putem strica ce s-a făcut din voia Ta! (Nicolae VASILE, din poezia APOCALIPSA-Lepădarea de Dumnezeu?…, volumul Universul Ciclic)

Domnul, îndoindu-Se de noi, și-a luat Fiul înapoi, dându-ne, din când în când, câte-un semnal pe Pământ. (Nicolae VASILE, din poezia APOCALIPSA-Lepădarea de Dumnezeu?…, volumul Universul Ciclic)

Trufia noastră fără măsură, a răspuns Domnului cu ură, pe fiul Său, dat garanție, noi L-am ucis cu mișelie. (Nicolae VASILE, din poezia APOCALIPSA-Lepădarea de Dumnezeu?…, volumul Universul Ciclic)

Oamenii, nu mai sunt ei, dorit-au să fie Dumnezei, făcut-au din cerul lor spiritual, niște universuri mici, de buzunar. (Nicolae VASILE, din poezia APOCALIPSA-Lepădarea de Dumnezeu?…, volumul Universul Ciclic)