Ce s-a întâmplat? Azi, fiind duminică, am tras de mine să fac ceea ce făceam și-n duminicile de dinainte de criză, program ce se încheia cu măturatul prin curte și o spălare cu furtunul de apă, inclusiv în gura de canal. De data aceasta, când am săltat capacul greu de fier, a țâșnit pe lângă mine, m-am și speriat, o vrabie care s-a așezat pe o streașină din apropiere, mulțumindu-mi în toate felurile în care se pricepea ea. Nu știu cum ajunsese ea în canal, dar știu că dacă nu deschideam acel canal, ar fi murit acolo. Cât timp o fi așteptat ea ca eu să fiu acolo unde trebuia să fiu în fiecare duminică, probabil, fiind una dintre zecile de vrăbii pe care le hrănesc eu zilnic? Este un semn? Pe fiecare ne așteaptă cineva să fim la locul nostru!… Numai așa societatea va merge înainte, iar acest episod trist legat de coronavirus va deveni o amintire neplacută. Doamne ajută!…