Simboluri naționale

Secunde, minute,

ore, saptămâni și zile multe,

luni, ani, decenii,

secole și chiar milenii

s-au pus mână la mână,

să zidească nația română!

Totul pare a fi gata,

mai vine una,

mai trece alta,

ca orice se naște pe lume,

avea nevoie și de un nume.

L-a găsit un înaintaș isteț,

legat de un imperiu măreț.

România, ca nație,

dintr-a Domnului grație,

are un imn

care, nu știu de ce,

sună, nu a veselie, ci a chin,

are o monedă

care, după nume, trebuie să ragă,

dar pare că mai mult se roagă,

are o stemă

mai mult ca o anatemă,

avea pe ea sonde și păduri,

care deveni-vor amintiri,

are un steag,

oricât ne-ar fi de drag,

uneori, e cam pribeag,

cu un înțeles profund,

în vremuri tulburi,

are o gaură în fund,

are o zi națională,

ce, pe toți, nu îi răsfață,

unii înjură,

cei mai mulți,

la defilări, îngheață,

are o limbă,

nu ca simbolurile celelalte,

doar de aleșii nației,

din când în când, votate,

limba română,

toți cei cu suflet de român

și nația română o iubim,

o votăm de câte ori vorbim.