O carte de dimensiuni reduse, de esenţă tare însă, care m-a dus cu gândul înapoi cu mulţi ani, cu milenii, chiar, când Ecleziastul broda acel lanţ de cuvinte cu „soarele răsare, soarele apune” şi tot aşa… Dincolo de maieutică, de dialectică, de logica binară şi de tot ceea ce omul a putut pătrunde cu mintea sa inventivă în mii de ani de de fascinantă – totodată şi dureroasă – existenţă a sa pe planeta Pământ, rămâne frumoasa poveste a acestei lumi (în plină globalizare, azi), una niciodată epuizată şi totuşi luată de la capăt de fiecare dată când se naşte câte un geniu capabil să mute munţii din loc cu un simplu cuvânt, formulă matematică sau clipire de geană… Prin volumul de faţă, care grupează câteva eseuri relative la poziţia fiinţei umane în raport cu religia, logica şi filosofia, dar nu numai, profesorul Nicolae Vasile ne învaţă să redevenim elevii de odinioară – pe aceia dintre noi care nu mai suntem de mult aşa ceva, evident –, cu răbdarea şi arta unui profesor de matematică niciodată întors de la Dumnezeu. Aşadar, o carte care se citeşte relativ uşor, dar îţi dă de gândit enorm. (Dan Gîju)