De ce teatru?

De ce teatru?

          Teatrul este cea mai recentă preocupare literară a mea. Am abordat acest gen și din necesitatea ajungerii literaturii la public. Oricum am prezenta situația actuală, oricât de bine-intenționați am fi, nu putem nega realitatea că azi se scrie din ce în ce mai mult și se citește din ce în ce mai puțin. Nu-i putem critica pe cei care scriu, pentru că, vorba lui Arghezi: „să-l omor că de ce cântă, gândul ăsta mă-nspăimântă”. Ei fac acest efort, deși material nu câștigă nimic, ceea ce înseamnă că există niște mecanisme interioare care-i împing să facă acest demers, pe care-l fac mai mult dintr-o necesitate personală de a striga, decât din speranța că vor fi și auziți de cineva.

          Există o pornire umană, foarte bine descrisă de un proverb evreiesc, care spune că „decât un deștept care să-ți vorbească, mai bine un prost care să te asculte”. N-aș folosi în continuare cuvântul destul de dur al proverbului pentru potențialii cititori, dar aș merge pe ideea de comoditate. În prezent, dinamica socială slăbește mult dorința omului de a se refugia în literatură. Astfel, m-am gândit că este mai comod să aduci 200 de oameni într-o sală de teatru decât să-i faci pe aceștia să citească o carte, și mi-am transpus o serie de idei din romanele, nuvelele, eseurile, poeziile, aforismele mele în trei piese de teatru: Scara fără sfârșit, Ioșca, Sică și Mitică și Controversiada.

          Gruparea de idei din spatele acestor titluri nu este întămplătoare, ci se referă la entitățile ancestrale credință, nație și familie, pe care anumite cercuri globaliste actuale țin cu tot dinadinsul să le slăbească, să le banalizeze sau chiar să le desființeze. Personal,  consider că oricâte abateri de la conceptele inițiale au capătat acestea tot este mai bine este cu ele decât ar fi fără ele.

          În Scara fără sfârșit, aș spune că nu este vorba despre „gâlceava înțeleptului cu lumea”, ci despre gâlceava credinciosului cu lumea. Inițial a fost vorba de o scenetă „Scara”, pusă în scenă începând cu anul 2016 de Teatrul NostruM la Centrul Cultural „Mihai Eminescu” din București, la Universitatea Valahia din Târgoviște etc., în distribuția Nicolae Vasile și Silvia Săracu. Aceasta a fost transformată ulterior în piesa cu titlul de mai sus, pusă în scenă de același teatru independent, premiera absolută având loc pe 14 iunie 2024, la Sala Dalles din București, în regia Claudiei Motea, cu distribuția: Mariana Anghel, Daniela Bădescu, Doina Ghițescu, Ion Lorinczi și George Vlaicu. Filmul premierei este postat pe Youtube.

(https://www.youtube.com/watch?v=15eK5l4ehF4&list=PLb5mg_laAtuSA19zz4iRd4RXJ_xA2T0Ka&index=12)

          Piesa Ioșca, Sică și Mitică, un titlu care-l duce pe spectator cu gândul la Tache, Ianke și Cadâr, reprezintă o transpunere a unui dialog în trei, de data aceasta, român, evreu și maghiar, nu turc, în care aspectele privind divergențele interetnice sunt depășite cu umor. A fost inițial o nuvelă, cu același titlu, scrisă în anul 2016, în ideea de a fi transformată într-o piesă de teatru a cărei premieră să aibă loc în anul 2018, în cinstea sărbatoririi a 100 de ani de la Marea Unire. Din păcate, nu s-a putut realiza acest deziderat și a fost pusă în scenă prima dată de Teatrul NostruM, în faza de lectură, la Universitatea Valahia din Târgoviște, în anul 2019, în regia Claudiei Motea, cu distribuția Daniel Neguț, Cristian Fofirlă, Viorel Speteanu și Mariana Anghel. Ulterior, în anul 2023, au fost reluate repetițiile la Teatrul independent Impact-ART-AGIR, în regia lui Daniel Neguț, cu distribuția Daniel Neguț, Ion Lorinczi, Viorel Speteanu, Mariana Anghel, Marius Herșcu și Ioana Popescu. Premiera a avut loc în data de 12 mai 2023 la Sala Mare AGIR, urmată de spectacole la Teatrul Evreiesc de Stat, Palatul Copiilor, Sala „Stela Popescu”, Râmnicu Sărat etc. Filmul premierei este postat pe Youtube.

(https://www.youtube.com/watch?v=3DGo4QQBMgw&list=PLb5mg_laAtuSA19zz4iRd4RXJ_xA2T0Ka&index=2)

          În Controversiada, metaforă folosită de autor pentru ideea de familie din perioada actuală a societății românești, cu părinți și copii aflați oriunde pe meridianele lumii, dar numai acasă nu, cu pretenții peste nivelul potențialului etc. Piesa se află în repetiții la Teatrul Impact-ART-AGIR, în regia lui Daniel Neguț, cu distribuția: Daniel Neguț, Mariana Anghel, Daniela Bădescu și Ion Lorinczi.

                                                                                      Nicolae VASILE

          PS: Mulțumesc Editurii Bibliotheca din Târgoviște, domnului Mihai STAN, directorul acesteia, pentru investiția în această carte!