Reviste de cultură

Cotețe și grajduri pline de cai, vaci, porci găini, azi, goale, năpădite de ciulini. (Nicolae VASILE, din poezia Curtea părintească, volumul Grădina Domnului)

Curtea, cândva, plină de noi, acum, buruieni și noroi! (Nicolae VASILE, din poezia Curtea părintească, volumul Grădina Domnului)

Fără limbă, nu există popor, fără limbă, nu avem viitor! (Nicolae VASILE, din poezia Limba ce ne unește, volumul Începutul cercului)

Casa veche parcă pică și pare mai mică. (Nicolae VASILE, din poezia Curtea părintească, volumul Grădina Domnului)

Florile, mândre de ele, se veștejesc de tinerele, vrând să devină imortele. (Nicolae VASILE, din poezia Grădina Domnului, volumul Grădina Domnului)

Dulăul, la soare, sta cu burta-n sus, peste el, pisoiul dormea dus. (Nicolae VASILE, din poezia Dulăul și pisoiul, volumul Grădina Domnului)

Boema canină, ca și cea umană, e pe ducă, cine s-o salveze, toți sunt pe căpătuială sau pe fugă! (Nicolae VASILE, din poezia Câini triști!, volumul Grădina Domnului)

Cățelul, un copil care rămâne mereu mic, un adult care nu uită nimic. (Nicolae VASILE, din poezia Oameni și câini, volumul Omul ciclic)