Membrele sistemului = elemente de execuție (în sistemele tehnice), instrumente (în sistemele economice) și inspiratie (în cele emoționale) (Nicolae VASILE, Sistemismul)

Creierul sistemului = regulator (în sistemele tehnice), metodă (în cele economice) și cale (în cele emoționale) (Nicolae VASILE, Sistemismul)

Componentele sistemului = creier, membre, ochi-nas-urechi și consumabile, legate între ele de o structură logică. (Nicolae VASILE, Sistemismul)

A vrea, sistemic = valoare prescrisă (în sistemele tehnice), țintă (în cele economice) și dorință (în cele emoționale) (Nicolae VASILE, Sistemismul)

Sistem = ce pui între a vrea și a putea, în orice domeniu (Nicolae VASILE, Sistemismul)

Ideile de bază ale analizelor se transformă în tot atâtea întrebări, sunt: Dacă există o ţintă spre care tinde poporul român? Dacă, faţă de această ţintă ipotetică, evoluăm exponențial, oscilant convergent, oscilant permanent sau oscilant divergent? Dacă este o evoluţie bazată pe vârfurile societăţii, care trag după ele masele sau este una socială, în care masele împiedică manifestarea vârfurilor? O întrebare metodologică pe care mi-o pun este dacă poporul român răspunde normal unei analize bazate pe teoria sistemelor?